I'm baaack!

N-am mai scris de muult, e adevarat, dar fiindca a inceput scoala n-am mai avut timp. Deja am avut vreo cateva teste, am de invatat, nu mai am timp de bloguri. :))

Dar, cand o sa am timp am sa scriu. Promit! :-)

Deja m-am plictisit de tot si am nevoie de o racorire, de o baie in mare, dar sezonul a trecut, s-a dus vara. :-<

Abia asttept vacanta maree! :))) \:d/

Raceala de 1 septembrie

Offf, 1 septembrie. Toamna. Ploaie. Frig. Raceala. Scoala. Sfarsit de vara. Plictiseala.

O fi ceva care sa ma incante in acest anotimp? Nu, nu prea cred.

Cert este ca deja e 1 septembrie si eu deja sunt putin racita. Sper sa nu se agraveze.

Afara ploua. Aceeasi ploaie de ieri, de acum o luna, de anu' trecut.

Ma doare gatul. Simt ca am un munte in gat. Urasc durerea de gat si nasul infundat! Sunt cele mai enervante personaje din cadrul racelii. :)) Sunt blindata cu pastile deci asta e bine. :)) Oricum, e mai bine.

As'noapte n-am dormit deloc. Simteam ca mor. Cand am auzit ca a inceput sa ploua, am deschis geamul si infrigurata, cu dureri de gat si cap si cu nasul infundat ploaia m-a adormit. Mereu ploaia ma adoarme. Are un ceva special.

Duminica trebuie sa fiu fresh. :)) Stiu eu de ce. Si luni la fel. Desi, nu cred...

Somnic. :x

Mi-e din ce in ce mai teama...

Observ ca in ultimul timp de fiecare data cand ies in oras sau plec undeva ma gandesc numai la nise tampenii care nu stiu cat pot deveni ele de reale. De exemplu, ma gandesc ca din zi in zi lumea e din ce in ce mai rea si chiar azi de exemplu lumea se poate sfarsi. Chiar acum cerul ar putea sa crape si toate bucatile lui sa cada peste noi, peste omenirea asta lasa. Chiar incepand de maine soarele ar putea sa dispara. Sa dispara si luna. Sa ramanem cu totii pe intuneric, sa avem mintile ca o camera mare, rece si neagra. Chiar acum pamantul ar putea sa explodeze. Sa se rupa soselele, drumurile toate, iar noi sa cadem intrun gol pe care toata viata l-am asteptat intr-un fel sau altul. Chiar acum s-ar putea sa cada un meteorit. Se pot intampla toate catastrofele intr-un minut. Intr-un minut toata lumea poate sa moara.

Lumea... Ce lume!

Constat pe zi ce trece un lucru ciudat. De fiecare data cand ies pe strada, nu conteaza la ce ora, un om cel putin CASCA. Si ma uit asa la ei... si parca-i vad cum zic: "Cine m-a scos din casa, in loc sa dorm inca vreo 4 ore". Si constat ca pe foarte multi nu-i intereseaza decat sa doarma aproape o zi intreaga. De ce? Habar n-am. Vreau sa stiu de ce ei nu gasesc si altceva bun de facut. De ce nu le ajunge o noapte? Sau poate noaptea fac altceva... Totusi... Si ma uit asa la ei. Niciunul nu zambeste. Constant ca in orasul unde stau eu, putini zambesc. Constat ca in orasul unde stau eu, majoritatea, se uita la tine cu ingamfare sau ciuda, pur si simplu fiecare vrea sa fie mai bun ca celalalt.. Constant ca in orasul in care stau eu sunt niste "reguli" absurde. Ma gandeam odata ca daca as iesi pana la magazinul de la colt in pijamale, sau cu o bluza patata, sau cu sortul de bucatarie, sau imbracata cat de putin ciudat toata lumea se uita la tine si incepe sa rada (daca sunt cu cineva), sau schiteaza un zambet, sau pur si simplu se uita la tine si in mintea lor: "Ce nebun!". Asta cred eu: lumea nu iarta nimic. De ce zambeste din ce in ce mai putin lumea si se casca din ce in ce mai mult? Fiecare om de pe strada se framanta cu ceva. Trebuie ori sa vada daca arat bine, daca le sade bine noua bluza/fusta/rochie etc, trebuie sa stie daca au incuiat usa, cu cine ies diseara, ce fac de mancare etc.. Fiecare. Fiecare se gandeste la ceva. Fiecare uita sa zambeasca si se gandesc la grijile ce-i pasc in fiecare zi. Si dupa vine cascatul ala. Cascatul ala enervant, tulburator, obositor. Si casca unul. Il vede celalalt. Casca si el. Il vad pe celalalt inca doi. Casca si aia doi. Si tot asa, si cascam, cascam de ne rupem. Altii nici nu se sinchisesc sa mai puna mana. Ce daca par a fi tarani? O data n-are nimica.

Multi oameni se grabesc, vorbesc la telefon, se uita pe vreo hartie care e de cele mai multe ori o factura, cauta ceva prin geanta. Aproape in fiecare zi un om se izbeste in mine. De grabiti se sunt, "Pardonul" l-au uitat acasa.Normal ca ramai ca un zapacit. Ei, si ce? Pe lume nu o intereseaza asta.

Cred ca foarte multi oameni fura. Fura bani, masini, telefoane, haine etc. E mai bine sa furi, decat sa stai sa muncesti o gramada si dupa aia sa fii mandru ca ai facut si tu vreo 2 bani.

Cred ca foarte multi oameni pierd muultee. Pierd bani, masini, dinti, prieteni, fire de par, timp etc. Cand pierzi ceva iti vine sa te dai cu capul de pereti. Calm? Nu.

Cred ca foarte multi oameni uita. Si cand uiti ceva, mereu faci pe altcineva trist sau suparat. Si inca ma uitam.

Off, cate puncte slabe. Mai sunt. Lumea cu punctele ei slabe si punctele ei tari. Lumea care face multe. Lumea care schimba multe. As vrea o lume mai buna. Ce lume! Ce oameni!

Si iarasi...despre vise...

Am observat in ultimul timp ca tot se repeta cuvintele: "vis", "vise", "visare", "visator" s.a.m.d. Multi nici macar nu analizeaza din mai multe perspective acest cuvant: "VIS". In primul rand are doua intelesuri. Primul este visul visat ca sa zicem asa, adica toate chestiile alea care apar in mintea noastra noaptea in special si e ireal. Foarte multe au o semnificatie, altele sunt cosmaruri iar alteori n-au nicio importanta. Cel de-al doilea inteles e dorinta, ideea de a face sau a deveni ceva/cineva. Acum ca m-am deslusit si eu in sine v-as intreba ce culoare au visele voastre?

Sincer ale mele nu-s mereu roz-bombon sau albastru-pur. Cat despre gust... La fel, cam toate sunt dulci-acrisoare.

Vorbind acum de visele inchipuite noaptea. Putem visa oricand asa. Doar inchidem ochii si asteptam putin Trenul cu Vise. De obicei cel mai bun e seara, dupa ora 21:00. Nu ar trebui sa fim obositi fiindca atunci dormim ca niste prunci, ne trezim in aceeasi formula ca la culcare si pur si simplu e un somn bun si poate dulce. Dar e mai bine cand condimentezi atmosfera cu un vis si frumos, si neplacut si atunci se va observa faptul ca ne vom trezi cu o mie de ganduri in cap, vom medita mult asupra visului, vom fi usor agitati, de obicei stari placute... Cel mai surprinzator e atunci cand un vis, din intamplare, se chiar intampla! Am avut parte de asa ceva... E... zguduitor...Ughh.. ( :-S )

Bate cineva la geam. La ora asta? ( :O ) E un... vis!

V:- Deschide odata geamu'!

C:- Acum! Ce cauti tu aici?

V:- Cum ce caut!? Sunt visul tau... Printre primele vise sunt si eu!

C:- Si mai exact... care esti?

V:- Visul tau de a deveni actrita, de a fi cunoscuta!
C:- Da? Ti-ai amintit de mine.... E nepolitico sa faci vizite la ora asta...

V:- Stiu, stiu. Dar trebuia sa te vad!
C:- Ha ha ha! Zau?

V:- De ce razi? Mi-era dor de tine!

C:- Ha ha ha ha! Cum sa-ti fie dor de mine... Tu cred ca ma poti vedea oricand. Ce inseamna asta? Iti bati joc?

V:- Eu sa-mi bat joc? Nu... Ma iubesti?

C:-Ma lasi, te rog? La ora asta, sincer...

V:- Am crezut ca sunt un vis important!

C:- Esti, normal ca esti! Dar... cine a mai auzit de vizita unui... vis! Nimeni nu mar crede!
V:- Cine te pune sa le zici?

C:- Ai dreptate. Lumea e rea. Lumea nu pretuieste, nu daruieste. nu iubeste. Lumea... e o lume in care fiecare vrem mai mult...

V:- Chiar asa? Am crezut ca e mai bine la voi...

C:- Nu ma mai vizitezi?

V:-Nu...cred. Am sa fac tot posibilul. Oricum, acum esti bucuroasa.

C:- Asa e!

V:- Ai vrea sa stai cu mine o zi intreaga!
C:- Da... citesti ganduri?

V:- Te simt! Inimile noastre se armonizeaza una pe cealalta, comunica...

C:- Hai ca asta-i buna!
V:- Acum crezi ca nu vezi bine si vrei sa pui mana pe mine!

C:- Si am sa pun! Auci! Esti fierbinte!
V:- Asta pentru ca am sa fiu implinit la un moment-dat!

C:- Da?

Plecase. In mintea mea n-a mai ramas decat o replica, o ultima replica: "Asa e! Te iubesc si de asta te pastrez acolo, in inima mea!". Off, de ce nu pot sa ajung acolo, in lumea de vise. Pana atunci, ma multumesc doar cu Trenul de Vise. Ma simt bine. Sigur are ceva sa se intample...

Tu nu meriti nimic acum!

Azi mi-am dat seama ca TU NU MERITI NIMIC ACUM.

Esti la fel ca toti. Vrei ce-i mai bun de la cineva si apoi, cand a ramas fara rezerve, il arunci la cos.

Cand am nevoie de tine, le stii pe toate, dar niciodata nu ma ajuti.

Iar cand ma ajuti o faci cu greata.

Tu nu asculti pe nimeni, dar esti constienta ca o sa ai nevoie de cineva la un moment dat.

Iar acel cineva, o sa fie departe. Departe de tine!

Tu esti o fata cu multe fete si nu stii sa le folosesti cum trebuie pe toate.

Alergi in stanga si-n dreapta doar pentru atentie.

Pari inteligenta, smechera, perfecta dar eu stiu ceva: tu respiri aerul la toti.

Dar de la mine, niciodata n-ai sa primesti atentie!

Minti.

Pe mine nu ma pacalesti usor.

Tie ti-e bine mai tot timpul asa cum esti.

Iar mie incepe sa-mi fie scarba de tine.

Pleaca! Dute unde vrei! Lasa-ma!

Langa mine nu prea mai ai loc. Mi-ai aratat altii sa sunt mai buni, mi-au aratat ca sunt prieteni, mi-au aratat ca nu sunt ca tine!

Pentru... somebody...

Sper c-ai sa intelegi...

My friends, my mates!

Off, deja e iulie, deja s-a terminat jumatate din v

acanta, iar dorul de toti colegii si prietenii care nu i-am mai vazut m-a apucat de pe

la sfarsitul lui iunie. As vrea din nou toate distra

ctiile alaturi de colegii din clasa si in special excursiile cu profu' de geografie. Loooveee hiiim :x. Mammaaa ce distractie a mai fost. Imi iubesc toti colegii, imi iubesc clasa si imi iubesc diriginta! Love you all!!! :**

Viseaza!


Viseaza tot ce e mai frumos si imagineaza-ti lucruri sinistre:

->Ia un nor in palma si intoarce-l pe toate partile, ciupeste-l, musca-l, da-i cu faina pe nas iar apoi arunca-l la cos ca de!, el aduce ploaie si frig!

->Ia un strop de apa si un fulg de nea. Apropii-le sa vezi ca se saruta, se imbratiseaza, se iubesc, iar apoi dispar. Unde dispar? In tine!

->Sa facem si ceva cu soarele! Eu i-as lua o raza, as taia-o cu un cutit in zeci de bucatele iar apoi le-as pune pe capul norilor. In continuare, as lua un ochi de la soare si l-as inlocui cu unul de la luna. La sfarsit, iau putina plastina si-l decorez cu zambete de copii.

->Hmm...Oceanul! Da...pe ocean l-as pune intr-un castron. Jumatate am sa il beau iar din cealalta jumatate am sa-mi fac o piscina in curte. Cat despre pesti...Nu mi-ar strica niste prieteni noi!

->Sa ma mai gandesc...Pamantul! L-as coase cu cerul... Dar cu ata neagra. Dupa ce il cos, ma bag in cer sa vad si eu ce are inauntru ca am auzit ca e minunat acolo. Sigur gasesc u inger, alerg prin nori, iar la sfarsit sap cat pot in pamant. Poate gasesc vreun dinozaur.

->Trec la ceva mai serios. Iau un vis, il spal cu gel de dus, il dau si cu sapun Dove apoi il clatesc cu apa, il dau cu parfum si apoi... COSMARUL! Il amestec cu usturoi, pun putin piper, il bal apoi la cuptor. Dupa ce se arde de tot, il bag la congelator. Dupa ce ingheata, il dezghet, il las sa se topeasca si ce mai ramane dau la caini. :))

Acestea sunt doar cateva idei...

Teatru-> Suflet, inima, creier, plamani!




Teatru, teatru si iar teatru!

De cand sunt la teatru sambata este pentru mine o zi din palma Domnului. La teatru este UIMITOR. La teatru este SUPERB. La teatru este FOARTE BINE. La teatru este PERFECT.
Primul spectacol l-am avut pe 27 martie 2010. :-ss Vaii! A iesit superb, desi in sala erau cam putintei oameni, asta nu m-a descurajat. Nu m-am balbait, nu am uitat rolul, iar tracul l-am pierdut printr-un dulap de acasa. Pur si simplu tot ce am facut pe scena a trecut prin mine, am simtit, am fost o alta eu, dar am fost EU. Rochiile in principal au iesit superbbbee si foarte elegante la toate. Cand eram pe scena ma simteam ca o adevarata zeita fiindca stiam ca nimeni nu avea "voie" sa urce pe scena, doar actorii, actorii care sunt o muza pentru public. La sfarsit mi-a parut rau ca s-a termiant. Mai vroiam inca odata si inca odata si inca odata aceasta experienta pentru ca intru-un final totul a iesit sublim, au fost momente magice, pe care nu am sa le uit niciodata. Si asta m-a bucurat cel mai mult. Am jucat piesa "Nu tato, nu mai merg la Iunion!" de I.L.Caragiale, im[Image]preuna cu Maria Platon, iar in al doilea spectacol am jucat cu Roxana Gadea, intr-o piesa de Shakespeare : "Cei doi tineri din Verona".Cat despre al doilea spectacol, aici chiar nu mai am ce zice. Pot comenta doar faptul ca mi s-a parut mai bun decat primul si in special doamna profesoara a fost foarte mandra. Si piesa mi s-a parut mai interesanta, a fost o comedie. La cel de-al doilea spectacol sala a fost plina pentru ca au venit si mai multi prieteni de-ai mei, in total au fost 15 -16 p[Image]ersoane cu tot cu familie si au avut si ceilalti colegi mai multe persoane.
Oricum le multumesc tutoror celor care au fost prezenti la ambele spectacole sau doar la unul. Pentru cei de pe scena inseamna foarte mult. >:D<>ele spectacole organizate de ProfessArt! V-am pupat! :** (P.S.: Acestea sunt doar cateva poza de la al doilea spectacol. Cele de la primul vad ca nu se incarca. :-? )